Ciudat. Plaja asta am mai vazut-o undeva. Am fost acolo. Dupa stanci (nu se vede) e un casoi mare, roz, cu obloane scorojite. E pe piloni butucanosi, de lemn, un fel de picioroange. Cand am ajuns pe tarm, intr-o dimineata, mi-a trecut prin minte ca seamana cu picioarele unei batrane bucatarese. Noaptea, fluxul aduce sub casa scoici mari, care scrasnesc. Stii cum? Ca din masele. Asa se aude. Scrasnit nervos de om rau pe care n-ai vrea sa-l ai in fata ta. De fapt nici sub podea n-ai tine mortis sa-l stii. Stai in pat si asta auzi toata noaptea. Scrasnit, scrasnit, scrasnit! Cand bate vantul, peretii din jurul tau se jelesc si nu stiu ce-i mai rau, jelania sau scrasnitul. Vaietele de pe corabie se aud mai incet. Ma refer la corabia care pluteste in larg, ascunsa de ceata. Pasagerii nu-s chiar un pericol, au murit demult dar plaja asta ar trebui ocolita. Nici mobilele nu functioneaza aici. N-au semnal.
Domnule Anonim, gresiti grav. Locul nu este nici pe departe asa cum l-ati descris. Casa e alba, are obloane nou-noute si nici vorba de piloni. Proprietarul este un bun prieten de-al meu, om serios, medic oftalmolog. Nu stiu unde ati vazut dumneavoastra corabii cu stafii. Pe acolo trec doar barcile pescarilor si vase de croaziera. Delirati. Singurul mort pe care l-am gasit pe plaja era un inecat, adus de valuri. Putea ingrozitor. Din orbitele goale si din urechi ii ieseau tipari. Mai tarziu am aflat ca era un fermier pe care il parasise nevasta.
Da, aveti dreptate. Sotia l-a parasit, a plecat cu corabia. Pescarii o mai aud uneori, cand se apropie furtuna. Si totusi gresiti in legatura cu casa. Este roz si cocotata pe picioroange.
Sotia traieste! La fel si amanta. Le-am vazut la inmormantare, tinandu-se de mana, cu pletele rasfirate pe sicriu si ochii bulbucati ca cepele, de-ai fi zis c-au pierdut o mandrete de barbat. Ei na, spectacolul m-a ingretosat. Parca il preferam cu tiparii iesind din urechi, acolo pe plaja, ciugulit de pasaret. Macar era un mort cinstit. Iar dumneata, domnule Anonim, fii bun si nu mai bate campii cu fantome calatoare. Pescarii au vedenii si e de inteles la cat spirt sanitar inghit de dimineata pana seara. De mirare e ca mai gasesc drumul spre casa.
Intr-un sipet din Eghina s-a gasit certificatul meu de autopsie, semnat de Odysseus Elytis. Din cauza de pete albastre de sange (s-a verificat in toate marile saloane ale lumii) nu se mai vedeau decat mici fragmente. Unul din acestea te-ar face sa suspini cu suspinu` ala pe care-l poti gasi sub epoletii unui sergent major de tot , in caz ca nu ai la tine. Iata-l: "In creier nimic, decat doar un fel de cer spulberat". Se pare ca dupa descoperirea asta m-au indentificat. ADN? Vax!
Si mai presus de toate te-am visat. Iereai cocotata intr-un mar inflorit; si atat de colorata c-am crezut ca suferi de vre`o boala cereasca. Iereai,cand azurie, cand purpurie si aveai privirea aia de smaragda imparateasca. Cu spaima te-am luat in brate si ti-am iubit un pistrui. Ooo, eram sui, da` tu ai zis pleaca acolo jos si fa-mi o moaca de care sa rad. Si am plecat hai-hui cam in sud. Si radeai intoarsa cu strania ta frumusete spre caravanserai. Nu te aud dar e adevarat si nu-s deloc zalud.
Ciudat. Plaja asta am mai vazut-o undeva. Am fost acolo. Dupa stanci (nu se vede) e un casoi mare, roz, cu obloane scorojite. E pe piloni butucanosi, de lemn, un fel de picioroange. Cand am ajuns pe tarm, intr-o dimineata, mi-a trecut prin minte ca seamana cu picioarele unei batrane bucatarese. Noaptea, fluxul aduce sub casa scoici mari, care scrasnesc. Stii cum? Ca din masele. Asa se aude. Scrasnit nervos de om rau pe care n-ai vrea sa-l ai in fata ta. De fapt nici sub podea n-ai tine mortis sa-l stii. Stai in pat si asta auzi toata noaptea. Scrasnit, scrasnit, scrasnit! Cand bate vantul, peretii din jurul tau se jelesc si nu stiu ce-i mai rau, jelania sau scrasnitul. Vaietele de pe corabie se aud mai incet. Ma refer la corabia care pluteste in larg, ascunsa de ceata. Pasagerii nu-s chiar un pericol, au murit demult dar plaja asta ar trebui ocolita. Nici mobilele nu functioneaza aici. N-au semnal.
ReplyDeleteDomnule Anonim, gresiti grav. Locul nu este nici pe departe asa cum l-ati descris. Casa e alba, are obloane nou-noute si nici vorba de piloni. Proprietarul este un bun prieten de-al meu, om serios, medic oftalmolog. Nu stiu unde ati vazut dumneavoastra corabii cu stafii. Pe acolo trec doar barcile pescarilor si vase de croaziera. Delirati. Singurul mort pe care l-am gasit pe plaja era un inecat, adus de valuri. Putea ingrozitor. Din orbitele goale si din urechi ii ieseau tipari. Mai tarziu am aflat ca era un fermier pe care il parasise nevasta.
ReplyDeleteDa, aveti dreptate. Sotia l-a parasit, a plecat cu corabia. Pescarii o mai aud uneori, cand se apropie furtuna. Si totusi gresiti in legatura cu casa. Este roz si cocotata pe picioroange.
ReplyDeleteSotia nu l-a parasit, au plecat impreuna, in loc luminat, in loc cu verdeata, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea.
ReplyDeleteSotia traieste! La fel si amanta. Le-am vazut la inmormantare, tinandu-se de mana, cu pletele rasfirate pe sicriu si ochii bulbucati ca cepele, de-ai fi zis c-au pierdut o mandrete de barbat. Ei na, spectacolul m-a ingretosat. Parca il preferam cu tiparii iesind din urechi, acolo pe plaja, ciugulit de pasaret. Macar era un mort cinstit.
ReplyDeleteIar dumneata, domnule Anonim, fii bun si nu mai bate campii cu fantome calatoare. Pescarii au vedenii si e de inteles la cat spirt sanitar inghit de dimineata pana seara. De mirare e ca mai gasesc drumul spre casa.
Intr-un sipet din Eghina s-a gasit certificatul meu de autopsie, semnat de Odysseus Elytis. Din cauza de pete albastre de sange (s-a verificat in toate marile saloane ale lumii) nu se mai vedeau decat mici fragmente. Unul din acestea te-ar face sa suspini cu suspinu` ala pe care-l poti gasi sub epoletii unui sergent major de tot , in caz ca nu ai la tine. Iata-l: "In creier nimic, decat doar un fel de cer spulberat". Se pare ca dupa descoperirea asta m-au indentificat. ADN? Vax!
ReplyDeleteUnde te duci Dumitre?
ReplyDeletefermier fara noroc
pastor cu oile risipite
lungan cracanat si duios?
Pe ce lumi iti pasti turmele verzi?
Unde-ti culci tu capul?
Si mai presus de toate te-am visat. Iereai cocotata intr-un mar inflorit; si atat de colorata c-am crezut ca suferi de vre`o boala cereasca. Iereai,cand azurie, cand purpurie si aveai privirea aia de smaragda imparateasca. Cu spaima te-am luat in brate si ti-am iubit un pistrui. Ooo, eram sui, da` tu ai zis pleaca acolo jos si fa-mi o moaca de care sa rad. Si am plecat hai-hui cam in sud. Si radeai intoarsa cu strania ta frumusete spre caravanserai. Nu te aud dar e adevarat si nu-s deloc zalud.
ReplyDelete